Noutăți

2 PREMIERE INEDITE DE LA GENEZA ART. DANIELA BURLACA: „TEATRUL NU ARE LIMITA SI POTI FACE ORICAND CEEA CE VREI…”

Dupa succesul Parfumierului, Teatrul Geneza Art nu ne lasa mult in asteptare si anunta nu una, ci doua premiere: o comedie la sfarsit de mai si un spectacol performance la inceput de iunie.<!–more–>

The Faces of Macbeth va fi o adevarata „nebunie”. Realizat in contextul Moldovan Design Week, regizoarea spectacolului, Daniela Burlaca, ne promite impresii de neuitat. „Ideea unui proiect comun… a venit de la Alexandrin Buraga, pentru ca am colaborat si anterior la decorul unor spectacole. Demult imi doream sa fac Macbeth. Va fi mai mult decat un spectacol, chiar daca se va juca intr-o cheie minimalista. In contextul festivalului de design va avea loc o prezentare de moda. Este vorba despre costumele teatrului nostru – cele mai frumoase – care vor fi plasate pe instalatiile si pe labirintul pe care o sa ni-l ofere echipa lui Alexandrin Buraga. Aceasta va fi pe holul teatrului, dupa care vom intra in sala de spectacol, la Macbeth, unde sunt implicati practic toti actorii de la Geneza Art.”

The Faces of Macbeth va fi cu totul inedit, cel putin afisul spectaculos, creat in colaborare cu fotograful Nathaniel Kowalsky, a reusit deja sa creeze o intriga. „Am mers la sedinta foto dupa spectacolul Gardenia. Obosite ravasite, dar Daniela ne-a energizat cu ideea unui afis absolut intrigant, asa cum a si fost. Nathaniel a fost si el dus de val, pentru ca Daniela stie sa faca asta si uite, a iesit cum a iesit.”, spune actrita, Dana Ciobanu.
Despre noul format al spectacolului, regizoarea Daniela Burlaca povesteste urmatoarele: „Teatrul nu are limita si poti face ceea ce vrei. Un performance este, in primul rand, o imbinare de arte dupa mine. O viziune abstracta. Un „dupa autor”. Inspirat poate din mai multi autori. Imbinam artele si pledam pentru mult video in acest spectacol. Este o abordare cinematografica si jocul actoricesc va fi foarte diferit, avand in vedere mai multe abilitati implimentate. Textul va fi verbalizat, cantat, trait, tacut. Incercam prin acest spectacol sa vorbim despre putere si unde poate duce aceasta.”

Cea de-a doua noutate de la Geneza Art este comedia TOC. „Bineinteles, comediile atrag. Mai ales ca suntem in ajun de vacanta si oamenii vor sa se umple de emotii pozitive sa mai uite de drame. Drama o simti cumva, vine dintr-un firesc al tau. In emotia unei comedii trebuie sa nu dai gres, trebuie sa simti doza de joc si sa nu intreci masura.”, recunoaste Dana Ciobanu.

Mai multe detalii despre noutatile de la Geneza Art, vezi in interviu:

http://perfecte.md/events/2-premiere-inedite-de-la-geneza-art-daniela-burlaca-teatrul-nu-are-limita-si-poti-face-oricand-ceea-ce-vrei—2492074.html?fbclid=IwAR0naIRb8Odv9TNEIfhdZ1w9tZIMmECFV4Y5LKFr4I41Iq0ic2hOYqV_X0w

„Parfumierul” Danielei Burlaca

Luna martie este perioada premierelor teatrale! De ce spun asta pentru ca fiecare al doilea teatru din Capitală a montat câte o premieră la acest început de primăvară. Zilele trecute, Teatrul Geneza Art a uimit pentru a nu știu câta oară publicul de la noi, de data asta cu o premieră plină de arome, ”Parfumierul” de Patrick Suskind, în regia Danielei Burlaca.Read More

Au fost desemnaţi câştigătorii Galei UNITEM

Personalităţile remarcabile din teatru, dar şi cele mai bune spectacole de teatru care pe parcursul anului 2018 au adus un plus de valoare artei moldoveneşti, au fost premiate în cadrul unei ceremonii festive a Galei premiilor UNITEM, ediţia a XVIII-a, organizate luni, 25 martie.Read More

Palais Lobkowitz: Rumänische Gesellschaft feiert 169. Geburtstag von Mihai Eminescu

Moldawische Schauspieler in Wien

Das eigens aus Moldawien angereiste Schauspielerehepaar Daniela Burlaca und Iurie Gologan vom Theater Geneza Art in Chisinau, spielte „Floarea Albastră” nach den Texten, Dichtungen und aus Briefe des bedeutenden rumänischen Poeten und seiner großen Liebe Veronica Micle (die im Band „Dragoste si Poezie” zusammengefasst sind). Eminescu und Micle hatten sich im Jahr 1872 in Wien kennen und lieben gelernt. Read More

Un teatru din Chișinău vine la final de stagiune cu o premieră inedită

La final de stagiune, Teatrul ”Geneza Art” vine cu premiera spectacolului ”Labirint” de dramaturgul american Rajiv Joseph, în regia Danielei Burlaca. ”Labirint” este o comedie despre relații umane exprimate prin iubire, prietenie, dar și instincte carnale, doar că aceste relații se ciocnesc cap în cap.<!–more–>

Premiera spectacolului va avea loc pe 23 și 24 iunie, la ora 19.00, informează MOLDPRES.

Potrivit organizatorilor, în textul dramaturgului Rajiv Joseph, unul dintre cei mai în vogă dramaturgi şi scenarişti americani, sunt aduse în lumină toate succesele şi eşecurile personajului Ty, poet și profesor universitar, ce reinterpretează mitul unui Don Juan modern, fascinat de varietatea personalităților feminine. Eroul se trezește implicat în trei scenarii, ușor absurde: reușește să lase gravide trei femei: Jen – prietena sa oficială, Maureen – vecina sa și Becca – studenta sa. Pe măsură ce femeile se întâlnesc şi îşi dau seama de ceea ce s-a întâmplat, Ty realizează că existenţa lui a luat-o razna şi că are doar puţin timp la dispoziţie ca să o asambleze la loc și de a-i împăca pe toţi cei afectaţi de momentul său de rătăcire.

Daniela Burlaca a conceput spectacolul în două distribuții, astfel încât spectatorii vor putea urmări personajele centrale cu actori diferiți: Ty – Iurie Gologan / Cristian Perepeliuc, Seth – Nicu Țurcanu / Mihai Bordian, Jen – Anastasia Cărăuș / Victoria Țurcanu, Becca – Mariana Bratu, Franny – Ina Colbasiuc, Maureen – Dana Ciobanu.

https://www.moldpres.md/news/2018/06/22/18005334?fbclid=IwAR2UTsYE8XKSIi57YVfDHtpG6P_f6Q6AhoRuU8dfVUZ6op9Ngs1-LkEDQrg

Actrița Mariana Bratu, despre marea ei pasiune, actoria! „Uneori încă mă mai întreb: cine pe cine a ales?” Interviu

O vedeți foarte des pe scena teatrului Geneza Art. Fiecare rol este important pentru ea și fiecare om care vine să o privească îi transmite o mulțime de emoții. Actrița Mariana Bratu s-a născut la Chișinău, pe 26 decembrie 1989. A absolvit Academia de Arte în 2012, clasa – Emil Gaju, apoi a studiat un an la Moscova tot ce ține de mișcarea scenică.

Read More

Invitaţie la vals

Un spectacol periculos de frumos. Vorbim despre o premieră care se va juca în câteva zile pe scena Teatrului Geneza Art. Piesa „O invitaţie la vals” după romanul lui Mihai Drumeş îmbină pasiunea şi frica de a iubi prea mult. Read More

„Un text modern, despre omul modern, despre legătura lui cu tehnologiile, despre unde îşi ascunde omul modern tainele…” (VIDEO)

La Teatrul studio „Geneza Art” din Chişinău a avut loc recent premiera spectacolului „Cutia Neagră”, ale cărui teme principale sînt singurătatea şi comunicarea în era digitală.<!–more–>

Autorii spectacolului, regizoarea Daniela Burlaca şi scenaristul Boris Cremene scot în evidenţă felul în care omul modern îşi ascunde tainele şi păcatele, o adaptare scenică cu un substrat biblic, aşa cum veţi afla din interviul pe care vi-l propunem.

Europa Liberă: Mai întâi aş vrea să vă întreb pe Dvs., domnul Cremene, care înţeleg că nu aţi fost un traducător fidel, dar aţi adaptat textul pentru montarea scenică, ce este asta de fapt? E o întrebare stupidă întotdeauna. E o instrucțiune de folosire a telefoanelor, e un fel de satiră sofisticată, deşi e o satiră cu elemente de compasiune? E un fel de fantasmagorie? Până la urmă Dvs. spuneţi că s-ar fi putut să se întâmple, dar nu s-a întâmplat. Dvs. ca autor ce aţi vrut? După aia o să o întreb pe regizoare ce a vrut ea, sper să coincidă dorinţele Dvs.

Boris Cremene: „La bază stă un caz real de fapt. Autorii acestui scenariu de film, Philippe Bologna și Paolo Costella, au făcut experienţa aceasta chiar la o cină. Şi-au dat seama că de fapt dacă scoţi în vileag ispitele, lumea se prăpădește.”

Europa Liberă: Spuneţi în două cuvinte fabula.
Boris Cremene: „Iniţial se numeşte povestea „Cunoscuţi imperfecţi” pentru că lumea nu se ştie de fapt. Suntem prieteni la un șpriț, suntem prieteni la o glumă, dar în profund noi nu ne cunoaştem.”

Europa Liberă: De fapt acolo sunt nişte amici din copilărie …

Boris Cremene: „…dar nu se cunosc.”

Europa Liberă: Ar fi trebuit poate să se cunoască, dar iată apare această cutie neagră fiind vorba de telefon. Ei propun în timpul unei agape, unei petreceri să-şi pună toţi telefoanele şi tot ce intră – mesaje, apeluri – să fie făcut public şi acolo iese la suprafaţă toată mizeria sau nu chiar toată, parţial. Deci, Dvs. ce aţi vrut până la urmă să arătaţi?

Boris Cremene: „Mi-am propus să aduc un text modern, despre omul modern, despre legătura lui cu tehnologiile, despre unde îşi ascunde omul modern tainele. Mi-a plăcut foarte mult textul ca structură. Dacă Polanski a făcut un film după o piesă de teatru a lui Yasmina Reza, Carnage, eu am făcut o adaptare scenică dintr-un scenariu de film.”

Europa Liberă: Dvs. vă propuneţi o suprasarcină, totuşi sunteţi un pic moralizator pe alături?

Boris Cremene: „Eu mă regăsesc acolo.”

Europa Liberă: E cu semnul plus sau cu semnul minus?

Boris Cremene: „E cu semnul plus. Tot ce e uman e cu semnul plus pentru că toate păcatele noastre sunt în noi şi ies la iveală oricum, doar este regretul care te curăță, te spală.”

Europa Liberă: Satira îi aparţine regizoarei. Există un pic de mişto, nu e empatie doar în scenă, e şi un pic de Dickens, un pic de Donici sau nu?

Daniela Burlaca: „Nu cred că m-am gândit la momentul de mişto. M-am gândit la momentul firesc, care ne aparţine şi care ne reprezintă. Lumea trebuie să se regăsească în ceea ce vede acolo.”

Europa Liberă: V-aţi propus totuşi să brodaţi chestiunea asta în felul în care parcă s-a întâmplat, dar parcă nu s-a întâmplat pentru ca publicul să nu iasă foarte speriat şi mai ales îngrijorat că are aceleaşi păcate în telefon?

Daniela Burlaca: „Dacă mergem după cazul real, acești prieteni nu au jucat, nu au acceptat jocul. A fost de fapt o iluzie. Aici putem să ne gândim şi la momentul care provoacă eclipsa, o iluzie fantasmagorică … ”

Boris Cremene: „Logicul dacă … aşa spune şi Stanislavski – dacă s-ar fi întâmplat aşa ce aş fi făcut eu, condiţional…”

Daniela Burlaca: „…unde am fi ajuns. Ei nu au jucat, nu au acceptat jocul. Dacă-l acceptau era să urmeze ceea ce de fapt a continuat.”

Europa Liberă: Daniela, în ceea ce faceţi Dvs., în general, la „Geneza Art” vă propuneţi să daţi nişte sfaturi, să fiţi didacticiști sau fiecare e liber să o ia cum îi cade?

Daniela Burlaca: „Mă conduc după ideea că teatrul nu trebuie să înveţe. Pentru asta avem alţi factori.”

Europa Liberă: Pot să vă contrazic imediat, pentru că ţineţi un ditamai discurs acolo despre toleranţă, despre cel care se descoperă a fi gay şi este condamnat cumva mutual în compania asta, Dvs. îi luaţi apărarea. Deci, Dvs. vreţi să iasă din sală un spectator cu …

Daniela Burlaca: „ … da, dar nu vreau să înveţe din asta. Vreau să-şi pună nişte întrebări şi să răspundă la ele.”

Boris Cremene: „Sau, mai degrabă, învăţământul nu este obligatoriu. Este un mesaj, atât.”

Europa Liberă: Deci, facultativ cum ar veni.

Boris Cremene: „Exact! Poţi să-l accepţi, poţi să nu-l accepţi. Eşti liber.”

Europa Liberă: Vă alegeţi, de regulă, nişte autori, nişte texte care adună mai multe vremuri împreună şi vă referiţi de fapt la aceleaşi păcate, aceleaşi slăbiciuni.

aniela Burlaca: „Oscar Wilde spunea că păcatele omenirii se află în capetele oamenilor. Eu cred în asta. Totul vine de aici, de la creierul nostru şi apoi ne filtrăm prin suflet.”

Europa Liberă: Acest spectacol şi piesa, în special, bănuiesc eu că va atrage foarte mult tinerii, ceea ce vă propuneți, înţeleg eu, în mod special. Aveţi vreun public ţintă anume?

Daniela Burlaca: „Da, cred că vârsta 18-37 este publicul care este fidel acestui teatru, cel puţin în ultima stagiune.”

Boris Cremene: „Deşi mai sar șanțul şi alte vârste.”

Europa Liberă: De exemplu şi eu. Aveți şi niște procedee speciale, niște băieți macho, nişte scene mai erotice. E o alegere cu ţintă la public sau e alegerea Dvs. interioară ca regizor?

Daniela Burlaca: „S-a întâmplat cumva involuntar. Am avut noroc să am nişte actori atât de frumoşi. ”

Boris Cremene: „Dar ei au jucat voluntar.”

Daniela Burlaca: „Până la urmă, trecând deja prin nişte teme şi nişte spectacole în care aspectul lor fizic a fost un avantaj, acum încercăm să mai schimbăm amplua-urile şi să facem din frumuseţea lor o frumuseţe care vine din interior.”

Europa Liberă: Unora le pare că există asemănări cu Viktiuk. E dezonorant sau vă onorează o asemenea comparație?
Daniela Burlaca: „Niciodată când montez un spectacol nu caut idei pe youtube şi Internet, în general. Tot ce îmi vine în cap aduc pe scenă. Am văzut spectacolul „Cameristele” a lui Viktiuk pe când eram încă studentă în cadrul festivalului Bitei. Mi-a plăcut foarte mult spectacolul şi în momentul în care am montat „Dorian Gray” au apărut aceste zvonuri. Absolut nu mi-am pus un scop, dar mă bucur că „Dorian Gray” are ceva tangent cu un spectacol foarte bun – „Cameristele” lui Viktiuk.”

Boris Cremene: „Viktiuk nu e neapărat unicul stil de genul acesta. Este Bob Wilson. Este o pleiadă de regizori care lucrează cu imaginile şi se inspiră de la imagini.”

Europa Liberă: Dar şi coregrafia, şi insistenţa chiar şi în spectacolul despre care vorbim introduceţi nişte intermezzo coregrafice, muzicale care sunt un limbaj sofisticat pentru public. Dumneata, Boris, ai experienţa Ionescului, care de multe ori era acuzat de faptul că e prea elitist şi fuge de public, nu e druţian şi acum iată el se întoarce la limbaj cumva druţian. Cum îi trataţi pe oamenii care nu înţeleg ceea ce vreţi să apuneţi?

Boris Cremene: „Teatrul este arta sintezei. Teatrul adună toate artele într-un spaţiu. Orice artă împușcă cumva. Pe cineva îl atinge muzica, pe cineva – mesajul verbal, pe altcineva îl atinge mesajul total al spectacolului. Nu cred că sunt oameni care ies din sală şi spun că nu au înţeles nimic. Ceva oricum îl atinge şi asta o să lucreze în subconștient mai târziu. Trebuie să tindem spre forme mai sofisticate. Aceasta este misiunea artei – să ridice omul sus.”

Europa Liberă: Mă reîntorc la piesă, la text şi la spoectacol. Eu care sunt năduhos şi de modă veche pot să am senzaţia că Dvs. justificaţi cumva această infidelitate şi mizerie, de fapt, a necunoașterii şi a fariseismului sau aveţi o atitudine critică faţă de moravuri?

Daniela Burlaca: „Recunosc pe undeva uşor justific pentru că asta este realitatea noastră, a secolului nostru. De fapt, dintotdeauna a fost aşa. De ce să ne minţim pe noi înșine. ”

Boris Cremene: „Dar vă imaginaţi un om fără taine?! Un om fără taine este mort. Tainele omului vin după moartea lui fizică. Sufletul se ridică în sus, iar cutia neagră, care este corpul uman, lasă urme pe parcursul vieţii care sunt descoperite ulterior.”

Europa Liberă: Cutia neagră a avionului lasă şi ea nişte urme.

Boris Cremene: „Exact! Şi descifrezi ce s-a întâmplat, cine a fost, cum a fost.”

Europa Liberă: Mai există şi cutia pandorei pe care mai bine nu o deschizi. Eu mă refeream la altceva – vremea asta în care atât de ușor tratăm infidelitatea sau păcatele, bunăoară, mă cam sperie pentru că nu poţi avea încredere în oamenii cu care chipurile te cunoşti şi atunci în cine poţi să ai încredere. Pe Dvs. nu vă sperie starea asta a relaţiilor, în general?

Daniela Burlaca: „Ba da, foarte mult. poate de aceea şi pedalez pe aceste teme foarte provocătoare, profunde care de fapt mişcă omenirea. Trebuie să înţelegem unde e momentul nostru când trebuie să spunem un stop sau, cel puţin, să facem un pas în urmă ca să ne gândim ce e bine şi ce e rău.”

Boris Cremene: „Incertitudinea este marca secolului. Noi trăim altă viteză. Lucrurile se întâmplau şi în timpul lui Caragiale – O scrisoare pierdută. Se scria pe hârtie, se trimitea prin poştaş anonim. Acum ai telefonul mobil care face asta imediat. Posibilitatea de a trişa e mult mai mare în ziua de azi având gadgeturile la îndemână.”

Europa Liberă: Dar şi dramele care se întâmplă, surparea unei prietenii sau a unei găști din cauza acestor mesaje.

Daniela Burlaca: „Credeţi că acolo există o prietenie adevărată din momentul în care există atâtea substraturi? Eu nu cred aşa şi nu judec. Fiecare om are lumea sa interioară. Aşa cum este şi ultima replică din spectacol – ar fi mai bine să nu atingem. Fiecare decide pentru el cum să-şi trăiască viaţa. ”

Europa Liberă: Asta la fel mă sperie că oamenii nu pot să comunice între ei din cauza acestor posibile căderi, dezvăluiri din cutia neagră şi această singurătate în timpul unei agape înspăimântă.

Daniela Burlaca: „Mai bine singur şi cu conștiința curată, decât cu nişte prieteni, care îşi vor, mai mult sau mai puţin, binele sau răul, te bârfesc şi ca şi cum suntem prieteni. Nu cred în asta.”

Boris Cremene: „E şi o chestie biblică. La o trapeză se întâmplă nişte lucruri, s-a întâmplat şi cu Hristos.”

Europa Liberă: Ne apropiem de momentul despre 30 de arginţi chiar în săptămâna patimilor. O anumită parte a clerului s-ar putea simţi cumva jenată că în săptămâna patimilor Dvs. îi îndemnaţi pe adversarii gay-lor să fie mai toleranţi, să-i accepte.

Daniela Burlaca: „Nu-i îndemnăm pe adversari. Îndemnăm lumea să fie mai tolerantă şi să privească în interiorul lor apoi să arate cu degetul.”

Europa Liberă: Adică faceţi totuşi o clasificare a păcatelor?

Daniela Burlaca: „Nu fac o clasificare. Las lumea să gândească aşa cum consideră. Încerc doar să eliberez creierul uman de prejudecăţi, mai ales la noi, în Republica Moldova, unde lumea e plină de complexe şi de frustrări.”

Boris Cremene: „Ştiţi cum este povestea asta – fiecare umblă cu oca mică până nu este descoperit, iar când este descoperit l-ai terminat. ”

Daniela Burlaca: „Referitor la săptămâna patimilor chiar nu m-am gândit la asta.”

Boris Cremene: „A fost o coincidenţă faptul că am avut premiera acum.”

Daniela Burlaca: „Anul trecut, noi stabilisem premiera „Madame Bovary” exact în săptămâna patimilor. Atunci am zis – nu. Trecem de Paște şi de Blajini şi după scoatem premiera. Acolo chiar aveam cumva rezerve. Eu creştino-credicioasă în felul meu am zis să facem să fie bine. Or aici nu cred că e chiar atât de păcătos.”

„Sunt lucruri umane. Eu m-am regăsit. Sunt tată de fată şi m-am regăsit acolo în discuţiile mele, în relaţiile ei cu mama, eu eram negociatorul permanent. Eu m-am regăsit acolo, de exemplu.”

Daniela Burlaca: „Cred că nu numai tu.”

Europa Liberă: Cred că toate spectacolele Dvs. sunt buna ca oamenii să se vadă într-o oglindă. Dacă ar fi să vorbim despre repertoriul Dvs. care ar fi spectacolul mascotă care vă reprezintă?

Boris Cremene: „Mai multe. Nu e numai unul. ”

Daniela Burlaca: „Nu ştiu. Poate că acest spectacol încă va veni.”

https://moldova.europalibera.org/a/teatru-la-chisinau-interviu-daniela-burlaca-boris-cremene-vasile-botnaru/28429065.html?fbclid=IwAR0IemYxEUbcYfEvab7vh29ODMnDE6MkwTXwcqSEVUtZ7s-wzyWGtLIss_c