Nicu Țurcanu, actor: Când mi-e trist, îi trag o palmă zâmbetului

Nicu Țurcanu este actor la Teatrul „Geneza Art”, având șapte ani de experiență în domeniul teatral. În 2016, în cadrul Galei Premiilor Uniunii Teatrale din Moldova, actorul a luat premiul pentru „Cel mai bun rol masculin”, distincție acordată pentru rolul central „Dorian Gray” din spectacolul cu același titlu, după Oscar Wilde, în regia Danielei Burlaca. Everyday Journalism a vorbit cu actorul Nicu Țurcanu, nu doar despre teatru, ci și despre copilărie, prima iubire, regrete, temeri…

Oamenii nu știu despre mine… multe lucruri, asta însă ne face deosebiţi, interesanţi şi plini de mister. Aş prefera să le afle ei singuri pe parcurs din spectacolele pe care le joc, evenimentele pe care le prezint şi Omul care pretind a fi.

Copilăria mea… geneza celor mai frumoase amintiri și emoţii a parcursului meu pe Planeta Pământ. Important e ca fiecare din noi să aibă un loc de unde a pornit totul. Eu sunt un fericit. Am văzut lumina zilei în locul de unde a pornit veşnicia – la sat. O palmă de pământ pitită sub geana unui deal, care încă mai duduie de ţipetele mele de pe vremea săniuşului. Mai ţin minte cărăruia pe care am făcut primii paşi și copacul cireșelor amare, dispărut deja în umbra timpul, însă viu în visele şi pornirile mele interioare. Dor de ea, copilăria… singura preocupare fiind joaca şi mâncarea.

Când am împlinit 18 ani… eram clasa a 12-a la liceul „Mihai Eminescu” din oraşul Drochia. Un june neliniştit, naiv, prea corect, dornic să cucerească necunoscutul. Anul în care am hotărât să devin actor.

Prima iubire… MAMA! Vocea ei catifelată, cu miros de vanilie a rămas şi până acum „cheia sol” a portativului existenţei mele.

Teatrul m-a învățat… să mă nasc din nou. Să pășesc în neantul ce duce spre Nirvana – stare inefabilă, beatitudinea eliberatoare dincolo, atât de existentă cât și de nonexistentă.

Pe scenă… trăiesc. Viața se contopește cu ficțiunea. A trăi aduce suferință. Acest lucru se întâmplă nu numai din cauza faptului că natura umană nu este perfectă, ci și pentru că lumea în care ne ducem existența este la fel de imperfectă ca și noi.

Să fiu actor… este o provocare spre autodezvoltare și deplina înflorire a personalității.

Aș renunța la actorie dacă… teatrul ar veni în detrimentul dezvoltării umane.

Cea mai importantă calitate la oameni este… capacitatea de a asculta inima, semenii, natura…

Defectul meu… trec totul prin filtrul sufletului.

Nu-mi permit… să umilesc.

Mi-aș dori să schimb la oameni… felul de a gândi.

Mi-e teamă de… Dumnezeu.

Lucrurile care îmi irosesc timpul sunt… boala secolului XXI – internetul şi gadgeturile .

Când mi-e trist… îi trag o palmă zâmbetului.

Iubesc… oamenii.

Urăsc… indiferenţa.

Regret… că nu reuşesc să opresc clipa.

Visez… de multe ori cu ochii deschişi.

http://everydayjournalism.md/nicu-turcanu-actor-cand-mi-e-trist-ii-trag-o-palma-zambetuluifoto/